Luni, 22 iulie 2024, orele 19:00 neprecis, la terasa Green Hours din București se vor întâlni Cezar Amariei, Tudor Ganea, George Dumitru, Cristian Teodorescu, Florin Iaru, George Cornilă, Bogdan Răileanu și Mihai Buzea. Augustin Cupșa va da țeapă. Scopul declarat al agapei: trasarea liniilor directoare ale literaturii române contemporane. Scopul ei nedeclarat: băutul porcesc de bere rece. Scopul adevărat, desigur, nu îl vor cunoaște decât doi oameni de la masă, iar aceia știu să tacă.
- Uitați, bă, ce temă le-am dat eu la copii, va spune Buzea, înăbușindu-și o primă râgâitură. Poza asta, bă! Le-am dat poza și le-am zis să scrie un text din capul lor. 
- Dă să văd, va zice Teodorescu.
Poza va trece apoi din mână în mână, fiecare aruncându-i o privire mai lungă sau mai scurtă, mai exact două, una pe față și una pe dos.
- Ce e asta, Mihăiță?, va întreba Iaru, care nu se știe cum și de ce, se va erija foarte repede în lider al mesei. Și al serii. Chiar dacă nu și al berii.
- Poză, nu vezi? Florine, Florine... te-a lăsat vederea... ce altceva te-a mai lăsat?
- Cine dă în Florin dă în mine, va spune Răileanu, care a jucat rugby. 
Buzea va înțelege și se va întoarce voinicos la berea lui. Limpede și bună.
- Și cum s-au descurcat?
- Senzațional, Cezare! Am rămas tâmpit. Mi-au dat niște texte de m-au spart. Le zisesem că scriu și eu unul, dar ce să mai scrii, frate? Mă făceam de căcat!
- Ia mai dă s-o văd o dată, va cere Cornilă, singurul nepurtător de ochelari (vârsta!). A, clar. Zic eu primul?
- Bagă!, va fi de acord Dumitru, ca de obicei.
- Asta mândră cu ochelari e cam proastă, va aprecia Cornilă. Proastă la minte și proastă la pat; leneșă d-aia, puturoasă! Cealaltă știe ce să-i facă unui bărbat, dar are ghinion, că toți sunt după curul mândrei. Fred e ăl înalt de lângă ea, are toate șansele să fie primul la savarină; ceilalți doi își așteaptă rândul. Cel din planul doi, din dreapta lui Fred, se tot gândește dacă n-ar fi bine să înceapă cu frustrata, ca să nu piardă timpul, că timpul este bani! Ăla rânjitul, din primul plan, din dreapta mândrei, n-are nimic în cap. Cai verzi pe pereți. N-ar fi exclus ca el să fie ales de mândră ca soț, că e ușor de înșelat și orb la orice, în afară de ce-i arată muierea. 
- Fugi, bă, de-aici!, va răspunde Dumitru. Dintre gagici, asta fără ochelari e nevasta lui Fred și e botoasă, bă! Lui bărbate-său i s-au aprins călcâiele după cea mai bună prietenă a ei, pe care tot ea i-o prezentase, și acum nu știe, dracului, ce să facă!
- Mănânci căcat, va puncta Amariei, decisiv. Ăla din planul doi, cel care nu e Fred, e securist, mă. Băiat de la țară, origine sănătoasă. Ardelean, zic. Stă cu ochii pe ăștia ca pe butelie, că ei sunt de la oraș. Are ordine precise! E geaná, băiatul.
- Aberezi, îl va contrazice Răileanu. Nu vezi ce ține mândra-n mâna dreaptă? Un coș. Un coș! Ăștia sunt muncitori și-au ieșit la picnic. Și-au pus hainele cele bune, ce-a avut fiecare, și-au ieșit la iarbă verde, că li s-a acrit de iarnă și de uzină.
- Mai dă-mi poza să mă mai uit, va cere Teodorescu.
Cum toți de la masă știu prea bine, Teodorescu este ticăit, așa că vor umple tăcerea bând bere ca animalele.
- Bă, eu mă duc să mă piș, va anunța Buzea, falnic.
Teodorescu își va drege glasul:
- După părerea mea, fotografia datează din anii ’50. Este, deci, din plin dejism. „Dura” este un nume de origine aromână, putem deci presupune că Fred a fost crescut în interbelic și a primit o educație îngrijită, care acum nu-i mai este de folos. Își amintește latina pe care a învățat-o doar pentru a vrăji o femeie evident mai tânără decât el, dintr-o clasă socială inferioară, dar atractivă sexual. Între personajele din poză nu sunt relații de rudenie, putem presupune că sunt fie prieteni, fie vecini, fie colegi de muncă; între ei cinci există tensiune, admit. Doamna cu ochelari pare să fie femela alfa, o eclipsează deci total pe cea de-a doua femeie, care pare conștientă de situație, dar mimează prietenia față de femela alfa, o strategie foarte obișnuită. Cei doi bărbați sunt evident mai tineri decât Fred, dar relațiile dintre ei trei sunt mult mai greu de „citit”. Iar Buzea minte. Nu de asta ne-a chemat aici. Cu totul altceva are el în cap. Nu-i spuneți nimic când se întoarce.
- Ceea ce vreau eu să știu, va grohăi Ganea, e cine i-a arătat șarpili! Hă, hă, hă!