În singurul meu volum de proză scurtă de până acum – „Dă diriga de băut”, editura Litera, 2025 – îmi pun cititorii la încercare. După cum se știe, un volum reușit de proză scurtă este altceva decât o adunătură de texte vechi și noi; are un fir roșu, o idee care leagă toate bucățile de proză din volum într-un întreg. Uneori, acest fir este gros, și atunci avem de-a face, mai degrabă, cu un roman compozit; alteori, firul este aproape invizibil. În această carte, el pare să nu existe. Dar există. În asta a constat pariul meu: în a lansa o idee eretică și a o „declina” în texte cât se poate de diferite. Iar ideea este următoarea: sărăcia naște monștri. Intelectualii par convinși că „săracii sunt buni” și că „burghezii sunt răi”, dar experiența mea de viață m-a convins de contrariul. Nu c-aș fi primul. Céline a spus-o clar: „Să le vorbești săracilor despre altceva decât despre bani, înseamnă să îi minți”. Iar în „Dă diriga de băut” este vorba, fundamental, despre săraci și despre banii pe care și-i doresc cu patimă. Și pentru care sunt dispuși la orice – adică la tot.