.png)
Cursul Wannabe 2 a început la 1 octombrie 2024 și a fost profund diferit de Wannabe 1. De data aceasta, oamenii care s-au înscris au fost mult mai puțin puși pe glume și mult mai concentrați pe scris, pe a învăța cât mai mult într-un timp cât mai scurt. Am simțit pentru întâia dată o senzație ciudată, de exploatare: meetingurile online erau dense, extrem de aplicate pe texte, iar în urma lor rămâneam, de fiecare dată, foarte obosit. Acești cursanți nu veniseră să râdă și nici să se bucure de personalitatea mea histrionică, ci să își flexeze mușchii minții în vederea scrierii și publicării unor mari romane. Pentru prima dată au fost și oameni din diaspora, ceea ce m-a ambiționat nebănuit, pentru că trebuia să demonstrez că n-am emigrat degeaba și că nu degeaba țin acest curs; poate că m-am consumat prea mult, poate că am fost excesiv de stresat, dar manuscrisele pe care generația a doua le are în lucru – și pe care eu le mentorez, nu pe toate, dar măcar o parte – mă fac să fiu mândru de ei și de munca noastră comună. Îi rog acum pe absolvenții din Wannabe 2, să lase aici o părere despre curs. Cine vrea – mulțumesc!
Alexandra Hațegan: Super curs, super îndrumător și colegi. Mi-a plăcut mult atmosfera, temele m-au motivat și inspirat. Mihai a fost mereu disponibil, iar informațiile pe care le-am primit de la el nu s-au rezumat doar la scris. Am vorbit despre publicare, edituri, despre cărți, scriitori, reviste și site-uri; ne-a răspuns la toate întrebările pe care le-am avut. Adică chiar am discutat cu el tot ce ne-a trecut prin cap. Am râs o grămadă, am mai și oftat când nu ne-au ieșit povestirile, am muncit mult, dar am văzut progres. Mi-a dat încredere și elan să scriu, să scriu și să scriu – un sentiment foarte fain.
Adela Holdon: Am participat la Wannabe în 2024, din dorința de a-mi exersa scrisul. Temele primite pe parcursul atelierului au fost provocatoare, iar întâlnirile online au fost o ocazie bună de a discuta alături de ceilalți cursanți dificultățile pe care le întâmpinăm atunci când lucrăm. Am rămas cu multe informații utile și, chiar și acum, când mă așez în fața Word-ului, îmi revin în minte sfaturile domnului Buzea.
Eliana Castor: Dacă ar trebui să-l definesc într-o propoziție, aș zice că e cursul care deschide cerurile. Maestrul Buzea a ținut secret acest lucru. Nu a specificat nicăieri în vreo prezentare, nu a făcut vreo promisiune în acest sens, am descoperit abia după vreo trei ședințe. E normal că sinapsele mele s-au desțelenit imediat și am intrat pe modul hard work, când am aflat că textele, dacă sunt bune, sunt publicate pe LiterNet. Nu e oare publicarea, mai ales pentru un începător, la fel ca cerul, sus și de neatins? Atmosferă destinsă, teme nonconformiste (cea cu mâța pe Facebook mi-a plăcut tare!), texte foarte faine ale colegilor, un flux de creativitate nebună ne-a cuprins pe toți. Energia grupului s-a manifestat pe whatsapp și s-a păstrat, pentru că unele legături nu s-au rupt odată cu terminarea cursului. Cât despre mentor: am simțit nevoia, când vorbesc despre el, să mă adresez la modul ceremonios, de aceea i-am zis maestrul Mihai Buzea. N-am văzut pe nimeni, pânǎ acum, care sǎ facǎ în doi timpi și trei mișcări un text bun de tipar. Iar la Wannabe a fost dispus să-i învețe și pe alții acest skill.
Ioana Ioanici: Mi-a plăcut extraordinar de mult acest curs! Am cunoscut oameni deosebit de talentați și sinceri.
Laura Cosma: La cursul lui Mihai Buzea am avut privilegiul de a învăța mai nimic. În schimb, am participat la un proces mult mai interesant: descoperirea prozei scurte chiar de către profesor, care până atunci scrisese numai romane. A fost o experiență unică. Dacă-l recomand? Categoric. Am scris în draci și spiritul critic și autocritic au fost încurajate fără limite.
Marius Cărbunescu: A tunat și ne-a adunat. Am găsit o gașcă de prieteni cu aceleași pasiuni și țeluri. Ne-am motivat în momentele de derută și ne-am felicitat în cele prielnice. Ulterior ne-am întâlnit pe la agape. Trebuie să apară cât de curând și rezultatele în volum. Să vedem de unde sare iepurele.
Mihaela Bunea: Mi-a plăcut mult toată energia lui Mihai, umorul și verva lui. Sugestiile și observațiile lui pe textele mele și ale colegilor au fost constructive și m-au motivat. Energia grupului, talentul colegilor, textele scrise de ei și discuțiile cu cei de la curs m-au ajutat să scriu și eu mai bine. Am simțit tot timpul că Mihai a crezut în mine și m-a făcut și pe mine să cred că aș putea reuși să fac ceva cu scrisul meu. Să merg mai departe, până la capăt. Atât sugestiile lui de îmbunătățiri pe text, cât și faptul că am avut acces la tot ce au scris colegii, m-au ajutat să învăț despre procesul de scriere. Toată munca pe care am depus-o și inspirația pe care am avut-o în timpul cursului, împreună cu toate încurajările lui, m-au făcut să simt că am ajuns unde trebuie cu scrisul.
Mirela Niță Sandu: Pentru mine, Mihai a fost exact ceea ce eu așteptam de la un mentor. A răspuns sincer la toate întrebările, indiferent cât de directe sau nepotrivite au fost, a dat feed-back dezinteresat, a fost corect. La acest curs am lucrat cele mai importante figuri de stil, am dezbătut ca nebunii și am realizat cât de important este să primești feed-back și de la colegi. Orice mică idee, venită de la cineva din exterior, orice încurajare, pentru mine, au fost esențiale. Că am ales să șterg, să lucrez din nou un text sau să nu fac nimic, asta a ținut doar de mine. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera creată și apreciez în continuare prieteniile care s-au țesut și au rămas. Pentru asta, vă mulțumesc tuturor!
Silviu Borș: Cursul lui Buzea e acel film special pe care nu îl recomanzi decât celor de care ești convins că l-ar aprecia la fel de mult ca tine, și despre care, în secret, ești bucuros că nu știe multă lume.
Teodor Dumitrescu: Un curs memorabil, cu oameni extraordinari; am învățat de la Mihai Buzea mai multe decât era planificat inițial.
Victor Ciobanu: O să fiu foarte sincer și direct. Cursul lui Mihai Buzea nu e pentru oricine. În primul rând, nu e pentru oameni slabi de inimă și în nici un caz pentru sensibili. Dacă ai noroc să treci admiterea, să nu te bucuri. Urmează zece lecții de foc și sabie. Buzea, pe cât de prietenos pare, o să tragă cu mitraliera în tine și în exercițiile tale scrise. Uneori, le vei găsi însemnate în roșu sau cu comentarii care te fac să intri în pământ de rușine. Repet, cursul nu-i pentru sensibili. Buzea, pe cât de multe cărți a scris, pe atât de direct e. Dacă ești obișnuit să fii periat și lăudat, oblojit ca o pasăre rănită în aripă, încurajat să-ți continui scrierile tale mega nașpa, atunci aici nu-i de tine. Totuși, dacă ai răbdare, vei vedea. O să te simți exact ca la armată, numai că la final o să înțelegi diferența. O să vezi asta atât la tine, cât și la colegii tăi. O să vezi că ești gata de luptă. Despre asta este vorba.
Ștefania Miclea: Curs nerecomandat celor slabi de înger. Mihai Buzea nu se joacă, nu uită și nu iartă. Nu mângâie pe cap, nu trece cu vederea. Provoacă. Împarte cu generozitate din ceea ce știe și a învățat după ani de lecturi, de scris și de experiențe de tot felul. Scrie cot la cot cu toată lumea. Nu promite nimic, dar dă totul.