Mama, tata și copilul

Se uitau pe Netflix într-o seară de luni, ca orice familie obișnuită. Tatăl masa tălpile mamei și copilului, mama urmărea cu atenție filmul cu Mowgli, iar copilului nu-i tăcea gura nicio clipă:

— Mama, dar de ce fuge ăla micu’?

— Ca să nu-l mănânce tigrul.

— Da’ de ce vrea tigrul să-l mănânce?

— E complicat, taci din gură. Uită-te și o să înțelegi pe parcurs.

Copilul tăcu preț de câteva minute, cu prețul unor eforturi imense. Dar, când pe ecranul plat era din nou Mowgli, de data asta prins în inelele lui Kaa, reîncepu:

— Mama, da’ de ce vrea șarpele să-l înghită pe ăla micu’?

— E un șarpe rău.

— Da’ ce șarpe e?

— Anaconda, răspunse mama.

— Piton, se băgă tatăl.

Mama se uită urât la el. Tatăl își trase capul între umeri. Copilul tăcu puțin, apoi:

— Mama, da’ acum de ce l-au furat maimuțele pe ăla micu’?

— Ca să-l ducă la șeful lor. Vezi? Ăla grasul este șeful lor.

— Da’ ce vrea șeful de la ăla micu’?

— Vrea Floarea Roșie, adică focul. Vrea ca maimuțele să aibă focul, la fel ca oamenii.

— Da’ ce maimuțe sunt alea?

— Cimpanzei, răspunse mama.

— Giboni, se băgă tatăl.

— Da’ de unde știi?, întrebă copilul.

— Păi cimpanzeii trăiesc în Africa. Iar tigrii nu trăiesc în Africa. Nici anacondele...

— Școala românească!, izbucni mama. Mama ei de școală! Uite de-aia am plecat din țară!